12/29/2013

Din perspectiva unui jurat....ultima parte




----------------------------------------------- continuare --------------------------------------------------

 Quick Mix- Tiki Cocktail

In aceasta runda, in regulament era precizat:

"Concurentii vor primi un cos cu ingrediente din care vor putea alege un nr. maxim de 7, pentru a prepara un cocktail Tiki, in doua exemplare.Fructele folosite la ornare nu sunt considerate ingrediente.
- Se va urmari conceptul Tiki, balansul bauturii, decorul, creativitatea si originalitatea retetei.
- Ingredientele standard pe care le vor avea toti concurentii la dispozitie sunt: Havana Club 7 YO, Havana Club 3 YO.
- Punctajul maxim 250 puncte.
- Timpul pentru aceasta proba este de 5 minute. In momentul startului se devaluie ingredientele.
- Inainte de a incepe prepararea, concurentul trebuie sa noteze reteta si sa o inmaneze juriului. Astfel juriul va putea urmari corectitudinea prepararii."

Diferenta intre concurenti au facut-o urmatoarele criterii de jurizare:

* Name of cocktail

La fel cum am spus si in postul anterior, numele "can make or break a cocktail". Ce trebuie retinut la acest capitol este ca numele sa fie simplu, memorabil, usor de pronuntat. Ca si o metoda de verificare, ati putea sa va puneti urmatoarea intrebare: daca ar fi sa ne luam dupa nume, mama voastra l-ar comanda intr-un bar?

* Consistency between the 2 drinks

Fiind o proba in care mai multe elemente erau vizate, s-a urmarit indeaproape si eventualele diferente intre bauturi. Lumea barului nu este o lume "analoaga" dar totusi noi ca barmani trebuie sa oferim acelasi serviciu fiecaruia dintre clientii nostri. In aceasta categorie intra si bauturile servite care mereu trebuie sa fie la fel, indiferent de client. Fie ca e prietenul nostru cel mai bun, fie ca este o femeie de servici sau Fane Spoitoru', bauturile trebuie sa fie la fel pentru toata lumea. Asadar, la acest criteriu au punctat mai multi cei care au stapanit mai bine acest aspect.

* Creativity

Fiind o proba ce s-a desfasurat cu ingredientele la prima vedere, provocarea a venit din faptul ca fiecarui barman i s-a pus la incercare abilitatea de a crea ceva nou, inedit si bun. Aici as putea spune ca s-a vazut cine a imbratisat cu adevarat aceasta latura a mixologiei si cine nu. La fel de mult, toate cunostiintele de mixologie cu siguranta au facut diferenta aici iar barmanii care s-au descurcat cel mai bine au fost cei care au reusit sa faca dintr-o simpla meserie, un stil de viata.

* Garnish 

Garnish-ul a jucat si el un rol important in asamblarea bauturii deoarece variantele erau destul de limitate. Desi concurentii nu au avut decat cateva optiuni in materie de garnish, am vazut foarte multe idei foarte bune care m-au surprins intr-un mod placut. Mi-a placut si faptul ca nu s-a exagerat si ca totul s-a pastrat in proportii normale. Felicitari tuturor!

* Personal style

Stilul personal, la fel ca si in probele anterioare a fost unul din elementele ce au separat concurentii. Aici s-a vazut in mod clar cine s-a mai confruntat cu acest gen de situatii pe care le intalnim zi de zi in barurile noastre si cei care au dat dovada de un spirit organizatoric iesit din comun au fost cei care au avut succes. Am fost placut surprins de faptul ca barmanii au respectat pasii de preparare a bauturilor si ca statiile de lucru erau in ordine dupa finalizarea probei.

* Aroma/smell

Fiind o proba pentru bauturi tiki, ma asteptam sa vad aromatizarea facandu-se preponderent cu ajutorul frunzelor de menta dar cand am vazut ca cei care participau acolo s-au folosit si de zesturi de portocale, lamaie, grapefruit mi-am dat seama ca am de-a face cu barmani profesionisti care inteleg rolul substantelor aromatizante din cojile citricelor. Acest aspect nu a fost trecut cu vederea de catre jurati si cei care au recurs la asemenea siretlicuri, au fost recompensati pe masura.

* Taste/Ballance

Deoarece proba s-a desfasurat in ritm alert, concurentii trebuiau sa ia in considerare si gustul final al bauturii. Tema fiind bauturile tiki, balansul nu venea de la ingredientele dulci cu cele amare ci trebuia sa vina de la rom. Da, pentru a fi o bautura tiki, in cazul nostru in primul rand trebuia sa se simta rom-ul. Celalalte ingrediente insa, trebuiau intr-un mod armonios sa puna romul in evidenta. Pana la urma, rom-ul era vedeta principala, nu? Cei care si-au dat seama de acest aspect au fost cei care au avut succes la aceasta proba.

* Appearance

Pentru ca bauturile faceau parte din categoria tiki, organizatorii au hotarat sa le ofere concurentilor o mana de ajutor si astfel le-au asigurat paharele: de diferite marimi si culori, ceea ce aveau insa in comun era faptul ca faceau parte din acest curent, numit tiki. Deoarece treaba era pe jumatate gata, s-a urmarit indeaproape ce anume pot sa mai faca concurentii pentru a transpune bautura lor in aceasta lume mistica. Solutia in cazul acesta a venit de la modul de prezentare a bauturii, cum arata bautura in final, cum era aranjat garnish-ul, etc. Au fost cativa care si-au dat seama de acest aspect asa ca pe calea aceasta vreau sa ii aplaud! Bravo !

* Tiki Recipe

Reteta a fost baza acestei probe deoarece concurentii trebuiau sa construiasca bautura doar dupa ce notau reteta. Reteta trebuia notata in baza ingredientelor secrete pe care le primeau. Ingredientele au fost puse in mod aleatoriu asa ca aici s-a vazut cine stapaneste mai bine tehnicile de mixologie. Cine poate sa creeze pe loc o reteta care sa fie pusa in practica. Pot sa spun ca aceast lucru a reprezentat o provocare pentru multi concurenti iar cei care s-au descurcat cel mai bine au fost aceia care si-au putut stapani emotiile si care au gandit logic fiecare ingredient.

Impresie generala:

Aceasta proba a fost una din preferatele mele deoarece aici s-a vazut in mod clar cine are abilitati de mixologie si cine nu. Mi-a placut sa urmaresc modul de gandire al concurentilor cat si abilitatea lor de a se adapta la diferite situatii impuse de organizatori. Mi-ar fi placut in schimb sa vad si alte trasaturi ale curentului tiki si in acelasi timp modul de abordare a unor retete cred ca putea fi imbunatatit.

Concept Cocktail

In aceasta runda, in regulament era precizat:

" Se urmareste crearea unui cocktail “prototip”, inspirational cu baza Havana Club, care sa poata deveni sursa de idei pentru barmanii moderni. Se urmareste aplicabilitatea in baruri dar nu prin ingrediente si prin tehnica. Deci folosirea ingredientelor special, homemade, etc nu este limitata. 
- Proba se va desfasura sub forma de prezentare si se vor urmari atat ideea si denumirea cocktailului cat si modul de promovare al acestuia. 
- La aceasta proba juriul tehnic va depuncta numai greselile majore de igiena si tehnica concentrandu-se pe stilul de lucru al barmanului, pe atitudine si conversatie/comunicare. 
- Punctaj maxim 250 puncte 
- Timpul pentru aceasta proba este de maxim 7 minute. "

Diferenta intre concurenti au facut-o urmatoarele criterii de jurizare:

* Name of cocktail

Din fericire, aici a fost ultima parte in care ne-am intalnit cu acest criteriu de jurizare. Deoarece bauturile prezentate in acesta proba erau toate creatii proprii, s-a urmarit si acest aspect. Pana la urma, numele este si el un element foarte important in crearea unei bauturi. Am auzit nume originale, interesante si in acelasi timp atractive. Pot sa spun ca au fost unele momente cand de abia asteptam sa gust bautura dupa ce auzeam numele. Un mod foarte eficient de a-ti promova produsele este prin intermediu numelui. Cei ce si-au dat seama de acest lucru, au fost cei care au iesit invingatori la acest criteriu.

Concept Presentation

La fel ca si in cadrul primei probe, concurentii au avut de prezentat juriului conceptul ce a stat in spatele prezentarii lor. Daca la prima proba, accentul s-a pus foarte mult pe Cuba si toate asocierile privind bauturile au fost doar din punct de vedere profesional, de data aceasta am asistat la numeroase incursiuni din viata personala a concurentilor: trairi, experiente etc. Cred ca lucrul acesta a facut ca unele prezentari sa fie putin mai neobisnuite si placute in acelasi timp iar cei care au ales drumul acesta au fost cei care au primit puncte in plus.

Ability to communicate

Modul in care comunicam cu cei din jur ne afecteaza felul cum suntem perceputi de catre ceilalti. Asadar, avand in vedere ca proba aceasta s-a desfasurat cu lavaliera, aici am avut ocazia sa ii (re) cunoastem pe concurenti si sa ascultam unele dintre cele mai bune prezentari de pana atunci. Pe langa mesajul care ne-a fost livrat pe cale orala, am fost preocupati si in acelasi timp de limbajele non-verbale si mai ales de gesturile pe care le faceau concurentii in timp ce ne explicau bautura lor. Desi pentru mine aceasta lume non-verbala este noua, sunt pur si simplu fascinat de cate beneficii iti poate oferi. Ca un mic exercitiu, incercati din cand in cand sa va deconectati de lumea sunetelor pret de cateva clipe si incercati sa intelegeti oamenii doar prin prisma vizuala. O sa vedeti cu timpul, cate lucruri o sa invatati. Mult succes! ;)

Creativity

Aceasta proba facand parte din finala era limpede ca vom asista la niste cocktail-uri foarte bine puse la punct. Aici era momentul ca fiecare concurent sa dea tot ce poate pentru a realiza o prezentare cat mai buna. Creativitatea a fost si ea la rang inalt, astfel aici am avut parte de cele mai bune bauturi din tot concursul. Am fost suprins de toate mixurile inedite si de abordarile diferite pe care le-au avut concurentii. Acesta a fost inca un exemplu clar ca si barmanii din Romania au un cuvant de spus in ceea ce inseamna mixologia la nivel inalt. S-a vazut munca din spatele retetei, documentarea din spatele prezentarii dar si entuziasmul cu care participantii si-au expus punctul de vedere. Mi-ar placea ca toate concursurile sa fie asa de acum incolo.

Personal style

Stilul personal a prezentat deasemenea un factor major in prezentarea finala. De la modul cum se atingeau obiectele pana la modul cum se efectuau turnarile, toate aceste elemente au facut ca prezentarea propriu-zisa sa fie mai usor de parcurs si placuta. De regula in situatii ca aceasta, se poate vedea cine se pregateste mereu si cine se pregateste doar pentru concurs. Inca o data, m-am bucurat sa vad ca din ce in ce mai multi barmani adopta aceasta meserie ca si stil de viata. Si pana la urma, de ce nu ar face-o ?

Aroma/smell

Aroma unei bauturi este un factor foarte important asa ca nici acest aspect nu a scapat de sub ochii vigilenti ai juriului. In cadrul acestui criteriu s-a urmarit modul in care aceste bauturi au reusit stimularea membrilor juriului. De la panglici parfumate, zest-uri de citrice si evantaie parfumate, tot felul de artificii au fost folosite, semn ca cei care au participat si-au facut temele si si-au dat seama cat de important este acest aspect pentru finalizarea unei bauturi. De la parfumuri fine, arome subtile sau chiar miresme pronuntate pot sa zic ca paleta de mirosuri a fost foarte bine evidentiata. Felicitari celor ce au realizat acest lucru.

Taste/ballance

Am tot vorbit de arome, parfumuri, mirosuri etc, dar a venit momentul cand a si trebuit sa gustam aceste minunate licori. Pot sa spun ca cei care au preparat bauturile, si-au indeplinit misiunea si aceea de a pune in evidenta particularitatile acestui tip de rom. Balansul a venit de data aceasta din impartirea corecta a aromelor si din echilibrul ingredientelor. Singurul meu regret la aceasta proba este faptul ca s-a preparat doar un singur exemplar din fiecare bautura! :)

Appearance

Fiind o proba la liber, fiecare concurent a avut sansa de a gandi fiecare element foarte bine. De la pahar, ingrediente pana la metoda si garnish. Mi-a placut sa vad pahare special alese, decoruri bine gandite dar si moduri de servire inedite. De la cufere cu "aur", pana la harti special facute dar si masinute clasice cu care puteai sa faci o tura in lumea cubaneza. Toate aceste lucruri au pus la incercare imaginatia concurentilor iar ce pot sa spun este ca am vazut adevarate spectacole in timpul acestei probe.

Practicability in bars

Un cocktail este bun doar atunci cand putem sa il impartim si cu cei din jurul nostru. Cele mai faimoase cocktail-uri au ajuns faimoase tocmai din cauza acestui aspect, si anume posibilitatea de a putea fi reproduse in majoritatea barurilor din lume. Tocmai acesta a fost si criteriul pe care am mers, pentru ca noi ca membri ai juriului am putut sa ne bucuram de ceea ce aveam in fata dar marea intrebare era: pot si ceilalti? Cei care au avut de beneficiat de pe urma acestui criteriu au fost cei care au inteles aspectul acesta si care l-au pus in aplicare cu brio.

Impresie Generala:

Mixologia fiind unul din domeniile mele preferate, pot sa zic ca am fost onorat sa pot sa jurizez o astfel de etapa. Mi-a placut sa ii urmaresc pe concurenti indeaproape si sa fiu martor la progresul bartending-ului romanesc. Avem barmani buni, avem oameni pasionati, avem tot ce ne trebuie. Este momentul sa aratam acest lucru si lumii inconjuratoare. Desi a fost o adevarata provocare, in cadrul acestei probe mi-ar fi placut ca focus-ul concurentilor sa nu fie pe impresionarea sefului juriului, dl. Stanislav Vadrna si pe prezentarea propriu-zisa. Tine-ti minte 3 cuvinte: less is more!

Podiumul




La fel ca in orice competitie, trebuie sa fie si niste castigatori. Aici eu o sa ma concentrez putin pe cei care au urcat pe podium , astfel avandu-i pe :


Unguras Andrei - Locul 3

Sincer, pe "Fluffy" nu il cunosteam dinaintea concursului decat de pe internet si nu stiam foarte multe despre el. Mi-a placut in mod special carisma sa si faptul ca mereu era cu zambetul pe buze. (semn ca Sergiu Biris si-a indeplinit misiunea) Desi este de putin timp bagat in aceasta industrie a noastra, se vede ca munceste mult si este perseverent iar daca o sa continue tot asa o sa ajunga departe. Nu ramane decat sa il felicit si sa ii urez succes in  continuare.
In ceea ce priveste bautura, mi-a placut foarte mult modul de prezentare iar ca si gust pot sa spun ca a fost foarte bine pusa la punct. O bautura fresh, bine echilibrata si foarte catifelata (fluffy). Andrei a punctat bine la aceasta proba si a plecat mai bogat cu 150 de euro. Felicitari !




Katalin Bene - locul 2

De ceva vreme tot stand si navigand pe internet, am dat din intamplare peste un blog unde erau tratate si subiecte interesante din lumea barului. Incercand sa aflu mai multe despre autorul articolelor am aflat ca erau scrise de un anumit Katalin Bene. Am intrat sa vad pe facebook sa vad cine este acest Katalin cand am descoperit ca acest Katalin de fapt era o Catalina. Asadar am fost foarte surprins sa vad pe cineva atat de pasionat despre acest subiect. Am fost si mai surprins insa cand am putut sa o vad live la concurs. Mi-a placut sa vad o fata determinata, talentata si pasionata. Sincer este un exemplu pentru toate celalalte fete din industria noastra si inca o data a dovedit ca si fetele pot! Felicitari !
Despre bautura pot sa spun ca a fost foarte revigoranta iar ce mi-a placut in mod special a fost culoarea, parfumul si gustul. Fiind o mare impatimita a produselor home-made, a fost o placere sa ne delectam cu o asemenea bautura preparata de ea.

Alexandru Tudor - Locul 1

Am primit multe intrebari dupa aceasta competitie legate de Alexandru. De ce a iesit el pe primul loc si nu altcineva? Raspunsul este simplu: Tudor a fost cel mai constant. A fost si este cel  mai constant barman pe care il cunosc. Dar totusi ce inseamna constant? Haideti sa va luminez: Tudor a castigat Bols-ul, a castigat la IBA, a castigat la Barmaniada. De mai multe ori. Este pe val si stie ce
face. Pe calea aceasta vreau sa il felicit, pentru ca stiu ca munceste foarte mult. Cine stie ce surprize ne rezerva pe viitor ? Cat despre bautura sa, a fost foarte bine echilibrata, a fost servita intr-un mod inedit si original. Nu degeaba este intr-o serie continua de castiguri...

Cam asta a fost Etapa de Mixologie din cadrul competitiei Barmaniada. A fost o placere sa fiu invitat sa o jurizez si sper sa aud doar lucruri bune despre fiecare participant in parte de la acest concurs. Barmaniada insa nu se opreste aici, ea mai are o ultima etapa pana la stabilirea castigatorului si anume etapa de Barista, ce se va desfasura pe 21 Ianuarie.


Va las deocamdata, ne auzim la anul, cu noi subiecte de dezbatut din aceasta lume minunata a barului. Sper sa va gasesc cu bine, sanatosi si dornici de mixat. Un an nou cat mai bun !









12/13/2013

Din perspectiva unui jurat... prima parte


Salutare !

Dupa cum bine stiti, pe 19 Noiembrie a avut loc etapa de mixologie din cadrul concursului "Barmaniada" iar de data aceasta am avut onoarea de a fi invitat ca si membru al juriului.
Pot sa va spun ca a fost o experienta uimitoare, am avut ocazia sa invat foarte multe lucruri, sa ma vad cu vechi prieteni si sa imi fac altii noi. Ce poti sa iti doresti mai mult?

Pentru ca am primit foarte multe intrebari dupa concurs din partea multor concurenti, am decis ca este mai bine sa fac o postare aici si sa vedeti si voi lucrurile din perspectiva unui jurat. Am ales sa fac acest lucru deoarece pana acum nu am intalnit genul acesta de interactiune intre barmani si membrii juriului, in sensul ca dupa competitie, in afara de feedback (daca il ceri) nu primesti nimic. Eu sunt de parere ca acest gen de lucruri nu fac decat sa slabeasca relatiile dintre noi ca si barmani dar mai ales ca si oameni si fiecare dintre cei participanti dar si sustinatori au dreptul sa "vada/auda" si parerile celor care ii jurizeaza.

Asadar fara sa mai pierdem vremea, haideti sa ii dam bataie:

Pentru cei care nu stiu sau au ajuns acolo  mai tarziu, aceasta etapa de mixologie s-a desfasurat sub forma a 4 runde: Perfect Serve, Daiquiri with modern twist, Quick Mix Tiki Cocktail si Concept Cocktail. Primele doua runde au fost pentru calificari iar primii 8 concurenti cu cele mai mari punctaje au fost cei care au mers mai departe.

Perfect Serve

In aceasta runda, in regulament era precizat:

 "Se urmareste modul creativ, inedit de promovare si servire. Romul servit poate fi acompaniat de alta bautura sau chiar produse gastronomice. Se poate servi si un cocktail dar nu este recomandat. Prestatia se va derula sub forma de prezentare, cu lavaliera, timpul disponibil fiind de maxim 3 min. Punctajul maxim pentru aceasta proba este 200 de puncte".

Diferenta intre concurenti au facut-o urmatoarele criterii de jurizare:

* Concept Presentation

In cazul nostru nu era nimic mai mult decat abilitatea concurentilor de a livra in mod corect mesajul prezentarii. In meseria noastra nu este suficient doar sa preparam bauturi, ci sa le si vindem iar cel mai bun mod de a le vinde este prin a povesti clientilor cate ceva despre ele. Cei care au punctat la acest criteriu au fost aceia care au reusit sa asocieze romul cu conceptul lor si care au reusit sa ne transpuna pret de cateva minute in acest taram minunat numit Cuba.

* Customer Experience

Aici totul s-a bazat pe momentul "Ichigo-Ichie" si anume abilitatea barmanilor de a oferi juratilor si publicului in acelasi timp o experienta. Cu totii stim ca oamenii nu mai vin in baruri doar pentru a bea ceva iar in ultima vreme piata romaneasca a devenit suprasaturata de baruri. In cazul acesta si clientii au devenit un pic mai selectivi si sunt mai atenti unde isi cheltuie banii. Cei care vor avea de castigat sunt aceia care fac ceva in plus mereu pentru clienti, lucru pe care l-am urmarit si noi indeaproape.

* Creativity/Innovation

"Stay original in a world of followers and trends!" Dupa cum bine spune si colegul nostru Luca Valentin, este foarte greu sa fii original in industria noastra tocmai de aceea este bine ca mereu sa venim cu ceva nou, care sa fie numai al nostru. Am fost foarte suprins sa vad multe chestii originale, noi, creative si inovative in acelasi timp, in timpul acestei probe. Concurentii au demonstrat inca o data ca si la noi se poate ! Big Like !

* Practicability in bars

Acest criteriu a fost unul dintre criteriile care au facut clar partajul intre concurenti pentru ca bautura servita trebuia sa indeplineasca o conditie si anume: sa poata fi reprodusa in orice bar decent. In acesta situatie s-au luat in calcul toti factorii: ustensilele folosite, modul de executie, timpul de executie, aspectul financiar si cel social. Toate aceste lucruri au fost puse in balanta iar cei care au punctat cel mai bine au fost cei care au gasit un echilibru intre toate aceste elemente.

* Synergy of ingredients

Aceasta este o situatie cu care ne confruntam cu totii de fiecare data cand vrem sa creem ceva nou. Ingredientele sunt foarte importante si multi dintre noi suntem mereu in cautare de ingrediente noi, speciale, nefolosite pana acum, cu cat mai rare, cu atat mai bine. Dar acest lucru nu este suficient din pacate. Ingredientele trebuie sa se potriveasca in cadrul unei bauturi asemanator cu piesele unui puzzle. Pentru a face acest lucru insa este nevoie de foarte mult studiu si multe "trials and errors". Si in acest caz, bauturile care au castigat cele mai multe puncte au fost acelea ce nu au avut conflict de arome, unde ingredientele au fost impletite intr-un mod armonios.

* General Efficiency

Acest aspect implica modul cum se desfasoara barmanul in spatele barului. Cat de eficient este? Respecta regula Porsche? Dar regula Supermarket? Foloseste ambele maini? etc. In acelasi timp a fi eficient inseamna si a profita de tot ceea ce ti se ofera iar in cazul acesta este timpul! Concurentii care au punctat aici au fost cei care s-au folosit de toata durata timpului acordat. Nu uitati, time is money !

* Personal Style

Stilul personal este un lucru ce ti-l dezvolti cu timpul si se obtine doar lucrand in spatele barului. Odata cu inaintarea in timp incepi sa dobandesti anumite indeletniciri pe care poti sa le "polishezi" insa pentru asta este nevoie de multa rabdare. Asa ca as putea spune ca cei care au punctat cel mai mult aici au fost cei care au avut cea mai multa rabdare. :)

Impresie Generala:

Am fost foarte placut surprins sa vad foarte multe idei bune inspirate din cultura Cubei. S-a vazut clar ca s-a facut multa documentare pe tema acestui subiect si ca multi concurenti au venit cu temele facute pentru acest concurs. In schimb mi-as fi dorit sa se fi dat mai multa atentie regulamentului si "focus-ul" sa fi fost pe ritual si nu pe produs. Stiati ca exista o traditie in Cuba atunci cand se desface o sticla noua de rom?  Pe langa asta, acest brand de rom exista din 1878 si este facut de cateva generatii bune de catre cei mai buni blenderi masteri din Cuba. Asadar daca ei au hotarat ca romul lor este bun, inseamna ca este bun. Nu mai are nevoie de altceva in plus, de vreo infuzie, macerare etc. Daca ii lipsea ceva, credeti-ma ca Don Jose Pablo Navarro si-ar fi dat seama! Parerea mea! :)

Daiquiri with modern twist

Aceasta a fost a doua runda iar regulamentul aici prevedea:

" Se urmareste crearea unui Daiquri modern, balansat, echilibrat si original. Cocktail-ul sa aiba ADN-ul unui Daiquiri. Se va servi in 2 portii/pahare. Punctajul maxim ce se poate acumula este de 300 de puncte. Timpul pentru aceasta proba 5 minute."

Diferenta intre concurenti au facut-o urmatoarele criterii de jurizare:

* Name of cocktail

Pentru mine, este partea cea mai grea atunci cand creez o bautura, pentru ca numele este mai mult decat un cuvant. Este un element ce completeaza o bautura. Poate fi considerat chiar ca si un "garnish" de completare. Fiind un mod de a identifica bautura el trebuie sa fie intr-o armonie perfecta cu restul elementelor.

* Concept Presentation (on paper)

Deoarece proba s-a desfasurat "Silent Mode" aici am avut ocazia sa cunosc pe fiecare concurent in parte, prin intermediul foii de prezentare. Am fost foarte bucuros sa vad foarte multi barmani curiosi, pasionati, amuzanti, cateva laturi pe care nu le-am mai vazut pana atunci. Diferenta aici a fost modul in care barmanii au transmis informatia catre juriu.

* Creativity/Originality

Dupa cum bine stiti, Daiquiri este un cocktail simplu, dar sofisticat. Gasesti foarte greu la noi in tara unul preparat corect iar aici fiind necesara crearea unui twist dupa acest cocktail, tin sa va spun ca nivelul meu de curiozitate a fost unul maxim. Am fost foarte suprins sa vad si sa gust multe combinatii absolut uluitoare.

* Garnish

Garnish-ul de regula este ultima frontiera in ceea ce inseamna relatia barman-cocktail-client. Este ultimul lucru pe care il punem intr-o bautura (de cele mai multe ori) si primul lucru pe care il vede clientul atunci cand ii este servit cocktail-ul. In cazul acesta, cele mai de succes au fost cele care au fost simple si de efect.

* Personal Style

In cadrul acesti probe, jurizarea stilului personal s-a facut urmarind limbajul corpului. Pot sa spun ca a fost o surpriza neasteptata pentru mine deoarece am avut ocazia sa vad si sa invat in acelasi timp multe lucruri noi despre cei pe care i-am jurizat. Ca un mic exercitiu, data viitoare cand va mai uitati la vreun filmulet cu unul din barmanii vostri preferati, inchideti sunetul si o sa intelegeti despre ce vorbesc.

* Aroma/Smell

Aroma si mirosul fac parte (sau cel putin ar trebui) din arsenalul secret al barmanului. Spun asta deoarece stiind asta am putea sa ne jucam putin cu ele si sa stimulam clientul din punct de vedere olfactiv. Suntem "homo sapiens" prin excelenta iar un reflex pe care l-am dobandit dupa milioane de ani de evolutie este faptul ca inainte sa bagam ceva in gura, mirosim tot timpul. Acest lucru cazut in mainile cui trebuie poate devenit o "arma absoluta" deoarece cerul este limita cand vorbim de stimularea simtulurilor. In cazul acesta tot ce a fost necesar au fost ingredientele fresh si o oxigenare corespunzatoare iar Dumnezeu mi-e martor ca am avut parte de ambele. Din plin. De mai multe ori. Felicitari ! :)

* Taste/Ballance

Unul din factorii decisivi in ceea ce inseamna aceasta proba, care la randul sau nu a scapat de ochii vigilenti ai juriului. Aici s-a urmarit echilibrul retetei in ceea ce inseamna cocktail-ul. Un echilibru nu inseamna cantitati egale intre modificatori ci si armonia lor finala. Mai mult decat atat, s-a urmarit si modul in care a fost pus in valoare romul de catre celalalte ingrediente iar cei care au primit puncte in plus aici au fost cei care au respectat regula: "Let the Spirit Shine"!

* Appearance

Am vorbit mai inainte de stimularea olfactiva, ei bine acum este vorba de stimularea vizuala a clientului. Aspectul cocktail-ului dar si modul de prezentare sunt doi factori decisivi in ceea ce priveste impresia generala. De la pahare, garnish, pana si ustensile, toate aceste lucruri au contribuit la decizia finala iar cei care au primit bile albe au fost cei care au decis sa forteze un pic limitele si sa fie un pic diferiti.

* Synergy with Classic Daiquiri

Alt aspect ce a dat mare bataie de cap participantilor si anume sinergia cu clasicul Daiquiri. Pentru a avea o sinergie cu faimoasa bautura, in primul rand trebuia studiat foarte bine acest cocktail si stabilirea ADN-ului. Ce face un Daiquiri sa fie un Daiquiri? Castigatoare, in acest caz au fost cocktail-urile ce au avut cele mai multe lucruri in comun cu aceasta binecunoscuta bautura mixata.

* Practicability in bars

Ideea de baza la acest subpunct era faptul ca se presupune ca orice bar decent are tot ceea ce trebuie pentru a prepara un clasic Daiquri. Acest lucru trebuia sa se regaseasca si in portofoliul participantilor iar bauturile cu punctaj inalt au fost cele care au fost simple si elegante, cele care au avut un grad mic spre mediu de dificultate si cele care ar fi putut fi reproduse cu usurinta in alte baruri.

Impresie Generala:

Fara dar si poate, in seara aceea am baut unele dintre cele mai bune Daiquri din viata mea pana atunci.Am fost uimit de creativitatea si inventivitatea de care au dat dovada concurentii, dovada fiind punctajele mari obtinute la aceasta proba. Deoarece a fost o runda efectuata in "Silent Mode" iar singurul contact cu juriul a fost foaia de prezentare, mi-ar fi placut ca acest detaliu sa nu fi fost tratat atat de superficial. Pana la urma detaliile fac diferenta, nu ? Am punctat cate lucruri despre acest aspect si in postarile anterioare. Cui i-a scapat, trageti un ochi aici!



Cam atat deocamdata, revin in curand si cu partea a doua!

Pana data viitoare,
Toate cele bune







11/21/2013

Barmanii si CV-urile



Salutare!
Astazi o ne concentram pe una dintre cele mai importante si delicate probleme ale barmanilor, si anume redactarea unui CV.
CV-urile reprezinta un portal in care angajatorul poate vedea (sau cel putin ar trebui sa vada) toate caracteristicile voastre ca si barmani. Din pacate, nu se intampla asta. Motivul? Majoritatea barmanilor nu stiu sa redacteze un CV si asta nu poate fi decat in defavoarea lor.
O sa ma concentrez mai mult asupra continutului deoarece cred ca este mult mai important si mai folositor pentru angajator, dar pana atunci o sa va prezint cateva informatii cronologice legate de acest aspect ce mi s-au parut interesante si pe care as vrea sa le impart si cu voi.
Asadar, sa incepem :

1482 – Leonardo Da Vinci scrie primul CV profesional din istorie.
1500 – Un lord englez ofera unui posibil angajator prima “scrisoare de cunoastere”, redactata de mana, pe care o numeste Curriculum Vitae (istoricul vietii).
Anii ‘30 – CV-urile erau simple formalitati, scrise de cele mai multe ori pe bucati de hartie la intamplare, de angajati impreuna cu angajatorii.
Anii ‘40 – CV-urile erau ca profilurile de Facebook – contineau varsta, greutatea, situatia maritala si religia.
Anii ‘50 – CV-urile nu mai sunt simple formalitati si incep sa capete importanta.
Anii ‘60 – CV-urile încep să contină si detalii despre hobby-uri, cum ar fi sportul sau calitatea de a fi membru într-un club.
Anii ‘70 – CV-urie batute la masina devin din ce in ce mai frecvente si sunt mai usor de citit.
Anii ’80 – Incep sa apara CV-urile inregistrate pe bandă. Explodeaza vanzarile de carti despre cum sa-ti faci un CV si consultanta in cariera.
1986 – Microsoft lanseaza documentul RTF, care revolutioneaza scrierea CV-urilor.
1987 – Faxul, modalitatea cea mai la moda de a trimite CV-urile angajatorilor.

Revolutia internetului:

1984 – Apare reteaua de internet si, odată cu ea, cele mai vechi site-uri de cariera – Monster.com și CareerBuilder.
1995 – E-mailul devine cea mai la moda modalitate de a trimite CV-uri.
2002 – Incep sa-si faca aparitia CV-urile interactive.
2003 – Se lansează reteaua de socializare LinkedIn, pe care utilizatorii posteaza, în general, profilurile profesionale.
2005 – Apar formularele tip pentru completarea CV-ului.
2006 – Apar primele CV-uri video.
2007 – CV-urile video ajung pe YouTube.
2008 – CV-ul în forma sa clasica nu mai este la moda. Apar “rezumatele” (tot un fel de CV-uri, dar denumite altfel) si scrisorile de intentie. Retelele de socializare sunt din ce în ce mai folosite pentru popularizarea experientei profesionale. Reteaua LinkedIn domina networkingul cu scop profesional. Angajatii devin tot mai preocupati sa-si creeze un brand pe internet. Aproape toti angajatorii dau un “search” pe Google, după viitorii angajati.

Astăzi – CV-urile sunt mai scurte, dar contin linkuri catre paginile personale de pe retelele de socializare, efecte vizuale și multimedia. CV-urile digitale si infografice sunt la modă.

Acum ca am parcurs cativa pasi din istorie, haideti sa vedem cum ar trebui completate sectiunile:
Datele de contact:
In aceasta sectiune ar trebui introduse toate datele necesare in vederea unei viitoare contactari si ar trebui sa contina:
* Numele Complet

* Adresa completa (in caz ca adresa din buletin nu corespunde cu cea unde aveti resedinta momentan, treceti-o pe aceea)

* Numarul/ele de telefon unde puteti fi contactat

* Adresa de e-mail *

* Recomandat ar fi sa aveti o adresa de e-mail valida si profesionala. Adrese gen ''ciocolatzik16@xxx.com'' ar fi bine sa le evitati. Asta nu poate inseamna decat ca nu sunteti profesionisti si ar putea fi un „–” in ceea ce inseamna decizia angajatorului.

Ex:
Ideea acestei sectiuni esta ca angajatorul sa poate intra in contact cu voi in orice moment al zilei si prin orice mijloace. Daca angajatorii nu pot da de voi, care ar fi atunci motivul redactarii unui CV ?
Obiective Personale
Din nu stiu ce motive, se pare ca este la moda sa fie inclusa si aceasta sectiune intr-un CV dar nu am inteles niciodata de ce. Este clar ca oricum ai spune-o, obiectivul tuturor este acelasi: acela de a avea un job. Altfel de ce am mai face acest lucru ?

Ex:
Taiati aceasta sectiune! Nu faceti decat sa irositi copacii si cerneala. 

Abilitati Speciale
Daca stiti o limba straina, aici ar fi locul cel mai potrivit sa o scrieti. Vad din ce in ce mai multe localuri care cauta personal care stiu sa vorbeasca fluent minim 2 limbi straine. Fiti sinceri! Daca stiti bine engleza, dar in chineza stiti sa numarati pana la 10 si in spaniola stiti toate titlurile de telenovele, poate ar fi o idee buna sa nu treceti asta in CV. Oricum se va afla pana la urma si riscati sa va faceti de ras singuri.

Daca stiti sa folositi calculatorul treceti si acest lucru in aceasta sectiune. Insa cand vorbesc de calculator, nu ma refer la Internet Explorer sau Mirc. Ma refer la sisteme P.O.S, programe de contabilitate, alte programe ce ar putea sa va adauge un plus considerabil cum ar fi: Micros, Expresoft, Squirrel, Aloha s.a.m.d.

P.S: A da like fetelor pe facebook nu intra in aceasta categorie! :)

Ex:

Educatia

Stie toata lumea ca pentru a fi barman nu ai nevoie de facultati speciale (din pacate) dar un pic de educatie nu strica niciodata. Asta inseamna ca totusi orice studiu in plus va va ajuta. Ati facut facultatea de Turism? Treceti acolo. Ati fost la Olimpiada de Engleza pe oras? Treceti si asta. Treceti orice credeti voi ca va fi de folos.
Daca ati facut vreun curs de calificare in domeniu, ati facut vreun training de specializare pe bere sau ati fost prezenti la un seminar de vin, aici este locul cel mai indicat sa le treceti. Cu cat veti avea mai multe, cu atat cresc si sansele voastre sa fiti acceptati.
Pentru a putea umple aceasta sectiune, este nevoie desigur si de cursurile/training-urile/seminariile respective. Asa ca nu ratati nimic si mergeti la cat mai multe!
Cred ca nu mai este nevoie sa spun ca daca mintiti doar pentru a avea un CV mai stufos, nu faceti decat sa va mintiti pe voi. Lumea bartending-ului romanesc este destul de mica si mai devreme sau mai tarziu tot se va afla si ghiciti cine se va face de ras?

Ex:
Experienta 

Aici este partea concreta a CV-ului vostru. Cea la care se uita majoritatea angajatorilor. Unde ati mai lucrat si ce anume faceati acolo ?
Am primit multe intrebari de la diferite persoane fara experienta despre cum ar trebui completata aceasta sectiune. Este simplu: fiti sinceri si spuneti-le angajatorilor ca desi nu aveti experienta, totusi ati facut un curs de calificare si sunteti dispusi sa invatati cat mai multe despre acest job. Cel mai rau lucru pe care ati putea sa il faceti este sa mintiti si/sau sa inventati localuri fictive. Va reamintesc ca lumea barului este mica si minciuna are picioare scurte.                                                                      

Ce mi se pare mie interesant legat de aceasta sectiune si se pare ca multi au scapat din vedere acest lucru este faptul ca este mai important sa descrii localul respectiv decat despre ceea ce faceati voi. Sa fim realisti: cu totii suntem responsabili de servirea clientilor, prepararea bauturilor mixate, lucrul cu casa de marcat, spalat wc-uri, etc.                                                                                                     

Pe manageri nu ii intereseaza asta! (sau cel putin nu ar trebui sa ii intereseze) Mai important este pentru ei sa stie ce fel de local a fost acela in care ai lucrat. A fost club, restaurant cu stele Michelin sau un pub de cartier ? Nu se stie niciodata ce fel de persoane cauta managerii asa ca recomandat ar fi sa fiti cat mai concisi in ceea ce scrieti.                                                                                              

Daca ati lucrat in vreun domeniu care se afla in legatura cu job-ul cautat, treceti-l si pe acesta. De ex: bucatar, barista, patiser etc. Nu se stie niciodata cand o sa va prinda bine.

Ex:




Referinte/recomandari

Daca lucrati undeva si va despartiti de angajatori in relatii bune (cum ar trebui sa se intample mai mereu) recomandarea mea ar fi sa le cereti permisiunea sa ii treceti la referinte sau mai mult decat atat sa va scrie o referinta oficiala. In astfel de cazuri, aceste referinte ar trebui trecute aici in aceasta sectiune. In modul acesta noii angajatori ar putea lua legatura cu fostii angajatori si astfel ar putea sa vada si alte puncte de vedere in ceea ce va priveste.
Sfatul meu este sa nu puneti referinte fara sa cereti acordul persoanelor in cauza. Este nepoliticos si ati putea sa ii puneti intr-o situatie stanjenitoare.
Cum in toate lucrurile trebuie sa fie un echilibru, nici aici nu ar trebui sa exagerati cu referintele. Daca aveti 3 referinte solide, este mai mult decat suficient.


FAQ's

* Sa pun sau sa nu pun poza pe CV-ul meu?

Daca aveti o poza profesionala (nu facuta cu Iphone-ul) din care sa reiasa competentele voastre, puteti sa o puneti. Daca nu, mai bine renuntati!

* Cat de lung ar trebui sa fie un CV ?


Suficient de lung incat sa contina toate informatiile necesare. Sa fie cat mai concentrat si cat mai pe subiect.

* Cum ar trebui sa arate?


In primul rand ar trebui redactat la calculator, dupa care ar trebui sa fie printat pe o hartie de calitate. Costa mai mult, dar efortul va merita. Asta denota profesionalism si daca sunteti dispusi sa faceti ceva in plus pentru un CV, inseamna ca asa sunteti si in viata reala, lucru' ce poate fi in avantajul vostru.

Ce font-uri ar trebui folosite in redactarea unui CV ?

Puteti folosi orice font doriti, atat timp cat scrisul este lizibil si nu sunt greseli de exprimare/ortografie. Poate ar fi bine la sfarsit sa il verificati cu un tezaur lingvistic. Pana la urma, CV-ul este cartea voastra de vizita!


Cam acestea sunt cele mai importante elemente pe care ar trebui sa le contina CV-ul unui barman. Sper sa va ajute!


Pana data viitoare,

Toate cele bune

*Nota: Toate datele din chenarul mov sunt fictive si sunt doar cu titlu informativ.









9/19/2013

The secret of a bar charmer by Philip Duff - ultima parte


                                                               philip@liquidsolutions.org

Continuare....

Common Sense & Choice Architecture 

You know what I mean— you do, don’t you? Because I know you. You’re a Caucasian male, live in a large-ish city, preferred the original Star Wars trilogy, use a Mac or a tricked-out Windows PC, own an iPod or similar and have travelled to bar and cocktail conventions in cities like New Orleans, London, Amsterdam, Paris, Berlin or Sydney. I bet as you sit there reading this there’s a drink within arm’s reach. I’m right, aren’t I? It’s a comfortable reading light and you’re sitting in your favourite spot. You love classic cocktails, hate vodka, dislike flair bartending, disdain disco drinks, use Facebook, love whiskey, use a jigger and I bet you own at least one copy of Diffordsguide. And you’re a good-looking guy too, well-dressed, well-dressed, popular with the ladies and intelligent. You’ve read this far, right? Well done!

The above paragraph might sound a bit like mind-reading, but it is just common sense. Most people who buy a specialist book like this one will agree broadly with the statements above. There are more women than men in mixology (sadly), more city dwellers than rural, and of course you’re sitting comfortably-— duh. This, more then anything, is the common sense of charm. See what everyone sees. Do— or say— what no-one does. 

With great power comes great responsibility. It is all well and good to have superhuman powers of persuasion, but in a bar setting, you are employing them to make money. Bars make money by being viable over the mid-to-long term: having consistent sales for a long enough time to pay off any loans and make some real money. If you use your skills to overload a guest with food and drink, you make a lot of money one night and probably very little thereafter— you “burned” them. 

The goal is to get your guests to return. If they return, you will always have another chance to sell them something extra. But if they ever get an inkling— and remember, body language, intonation etc. work both ways— that you are milking them , they will not return. 

Choice Architecture 

It is possible to heavily influence the choices that guests make in your bar because you, handsome chap/ gorgeous lady that you are, are a Choice Architect. You choose which options to give to a guest. You design the choosing system, as it were. A few precepts of choice architecture: 

•   Humans want instant satisfaction. They want that new car / perfect wedding / hot date / easy date / Staggerac / double-layer limoncello cheesecake NOW, damnit, and the bill/ divorce/ hepatitis/ hangover/ extra ten kilos, well, that’s a problem for the future. One Dutch anti-drinking campaign uses this principle in it’s ads: they feature the enjoyably onomatopoeic tagline: “De Kater Komt Later” [The Hangover Is Later]. It is easy to convince a guest of anything involving instant gratification. Staggerac! Because hey, they walked into your bar. It’s not like they thought it was a health-food store, now was it? 

•  Difficulty. We do not have to make choices about some things often enough to become expert at choosing, and some things are insanely complicated anyway. Most people only get married and buy a house a few times in their lives, for instance. Guests who don’t visit nice bars often, or don’t drink nice liquor in them, are unpractised. And let’s be honest, choosing what to drink in a nice bar, even for practised experts, is not easy.

 •  Feedback. It is only by seeing our “mistakes” that we learn. We only learn what drinks, and crucially, which kind of drinks, we like by trial and error. Most bartenders are relatively expert in drinks because they drink more, more often and perhaps with fewer budget constraints, than “normal” people. We typically know far more about food than drinks because this trial-and-error is usually done by our parents when we are young in regard to food. (“ Tonight Mom’s made curry!”) But if your daddy was conducting a vertical Manhattan tasting with you while you were still wearing shorts to school, it’s a wonder you haven’t been on Jerry Springer already. 

•  Knowing Stuff. If you have never drunk whiskey, it is no help at all to hear that Greenore Irish whiskey tastes similar to Weller’s Kentucky bourbon. When we have to choose unfamiliar products (Jefferson’s whiskey?) in unfamiliar settings (“ What is a speakeasy anyway? I could barely find the damn place! They should put a sign outside…..”), we evaluate them in terms of what we do know – which is often not helpful. A teenage girl (in countries where teenage girls are legally allowed to drink alcohol) ordering a James Bond Martini has probably never drunk a cocktail before, certainly not one like this, and probably never been in a nice bar like yours. All she DOES know is the name of a cocktail. She needs to be Nudged. 

•  More choice does not help. It frustrates. The libertarian model of decision-making –that we are all super-intelligent, rational and require only many different options from which we can flawlessly select the best one – is flawed. If a guest has never drunk a cocktail before, a 50 drink menu will not help him. A 20-drink menu will not. A 10-drink menu, perhaps, will. 

In the Nudge: Improving Decisions about health, Wealth, and Happiness, authors Richard H Thaler and Cass R Sunstein introduce the concept of libertarian paternalism. This can be summed up thus: 
 1. Allowing people to do anything they want (libertarian)
 but... 
2. Designing systems to “nudge” them in a “good” direction (paternalism)   The essential idea behind libertarian paternalism is that people are both stupid and lazy, and let’s be honest, at certain times and on certain topics, we all are.

Nudging & You

 Wouldn’t you like to be able to nudge people to drink better? Maybe even help them discover some of the hidden bargains on your menu? Steer them ‘twixt the Scylla of advertising and the Charybdis of peer pressure? Then make it easier for them to order what is better for them— in your expert opinion— and harder to order what is not. Choose something that you would like to have happen— guests ordering faster, drinking better, selling more high-margin liquor, champagne and cocktails instead of low-margin high-volume beer and wine, whatever. Now tweak the systems you have for helping people decide. (If you’re following me, this is another BU-WA-HA-HA! moment). Now sit back and observe. Some examples might include:

 • If you have interior-lit glass-fronted refrigerators for beer, wine and soft drinks, order 
blackout sticker for the doors, so guests will not be entranced by the backlit bottles therein. For bonus points, have the stickers paid for by a liquor brand, or with a stencil of a cocktail name cut into it so the light shines through. Have a lighted glass-fronted champagne fridge somewhere at eye level, or perhaps a large champagne bucket full of crushed ice and various bottles of champagne, right in the middle of the bar.

 •  Remove all mention of everything except for champagne, liquor and cocktails from the menu. Guests can order them— and you have to assume a bar will have them— but you are nudging them towards what you consider to be better. Only include a dozen of the cocktails you’d like to sell, six to eight champagnes, and no more than thirty brands of liquor, tops.

 •  Have a one-line, twelve-word description for each cocktail, liquor brand and champagne; no more, no less. Include a simile of how it tastes: “lemon-biscuit flavours” describe a good bourbon sour, while a Sazerac contains anise-cherry flavours from the Peychaud’s. Help people to choose between unfamiliar options in an unfamiliar setting.

 •  Remove all the latent POS and branding you have for everything except liquor, cocktails and champagne. Beer signs, pour mats, branded straws, napkins, bartender bottle openers, bar caddies, fridges, everything. Unplug the beer tap lights.
Put the products you want to sell at eye-level on the back bar, slightly right of centre (studies show 70 percent of guests approaching a bar haven’t decided what to order, they scan the back bar and their gaze ends in the middle of the back bar, slightly to the right). If your back bar looks like you sell glassware, sort it out.

 •  Make sure your offer is strong enough to support your choice architecture. Re-invent your whole drinks list around champagne, cocktails and liquor. You will need both cheaper and more expensive options, familiar as well as obscure brands, drinks that are visually appealing, that appeal to different age groups, etc. Your offer must be good before you start nudging guests towards it, otherwise you, sir, are polishing a turd.

One Final Exercise & A Creepy Quote

 Jim Sullivan and Phil Roberts, authors of the 1995 book Service That Sells!: The Art of Profitable Hospitality, pioneered the Sullivan Nod, which is just about the most powerful sales technique there is in a bar. I guarantee when you read what followed you will laugh out loud or at least smile but here’s the thing: it works. Like, nine times out of ten. No-one ever notices you’re doing it. It’s so powerful you have to use it altruistically: you can literally sell anything to anyone, but you must remember the only goal is a satisfied guest who will return—“ burning” a guest by overloading him with too much expensive booze on one trip may kill your future possible sales to him. 

The Sullivan Nod: Slowly nod two times as you say the name of the brand or drink you’d like the person to choose. 

First relax your guest and build rapport. Then, let’s imagine your guests asks for a recommendation and says he likes whiskey. If you’re recommending a Sazerac alongside a Manhattan or an Old-Fashioned, it would go like this: 

“There’s the Sazerac (nods twice), The Manhattan or the Old-Fashioned. Which one would you like?” 

Lets make it even more powerful. Smile as you nod when you say “Sazerac”, but don’t smile when you say the other two names. Smiling makes our eyes wider and our cheeks more childlike, and humans are genetically programmed to respond positively and gullibly to child-faces. 

“There’s the Sazerac (smiles and nods twice), The Manhattan or the Old-Fashioned. Which one would you like? “ 

And let’s take advantage of another nifty phenomenon called Primacy and Recency: we tend to remember what comes first and last, and forget everything in between as “noise”. So as well as smiling and nodding, let’s repeat Sazerac at the end of the list as well: 

“There’s the Sazerac (smiles and nods twice), The Manhattan, the Old-Fashioned and the Sazerac (smiles and nods twice), Which one would you like? “ And (stifle your BU-WA-HA-HA! Yes, you there at the back) let’s make it utterly bullet-proof by shaking our head when we say Manhattan and Old-Fashioned. Shaking your head is the ultimate "no" and we learn it immediately we're born: It's how a child indicates it has had enough of the milk flowing from a breast or a bottle. 

"There's the Sazerac (smile and nods twice), The Manhattan (shakes head), the Old-Fashioned (shakes head) and the Sazerac (smiles and nods twice), Which one would you like?"

This will put your success rate with this "sale" in the 95% percent to 100 percent range.But only if this was the right drink to recommend. Your offer must be good.

Cypher: You know, I know that this steak doesn't exist. I know when I put in my mouth, the Matrix is telling my brain that it is juicy and delicious. After nine years, do you know what i've realized? 

(Pausing, he examines the meat skewered on his fork. He pops it in, eyes, rolling up, savouring the tender beef melting in his mouth.)

Ignorance is bliss.

AGENT SMITH: Then we have a deal?

-from the 1999 motion picture The Matrix  




9/04/2013

The secret of a bar charmer by Philip Duff - partea a 2-a


 

Continuare.....

Relaxing
“A gentleman is someone who always puts everyone else at their ease.”— Unknown  
Going to a bar can be very stressful. A first date, drinks with an important client, meeting friends that might include ex-girlfriends, potential husbands, former business associates and at least one person you wouldn’t spit on if he was on fire: Social situations are increasingly complicated. You have to choose what to wear, perhaps make a reservation or choose a time for everyone meet up, and find the place. If it’s your first time you don’t know what to expect, what the drinks cost, who else will be there. And then when you’re inside you may have to leave your date / client / girlfriend behind and fight your way to the bar, then fight for attention from the bartender. If it’s tableside service you might be confronted with a menu full of exotic, obscure, and worrying options. What the hell is Batavia arrack? What if I mis-pronounce “Caipirinha”? What if the waitress laughs at me? Or my date? Or the client?
Relaxation is key. If you can, make sure the door to the bar opens inwards (welcoming guests in) instead of outwards (effectively pushing them away before they even enter!). If it is at all possible, try to greet the guest as soon as he or she come in. If you can’t have someone greet them and take their coats, then at least make sure they get smiled and waved at by a bartender or waiter. Point them towards a coat rack. Gesture them to an empty table or seats at the bar. Keep smiling. I am often asked what the best way to welcome a guest is. It is to say “Welcome!”. Yeah, duh, right? But it is so often forgotten. Follow it up with a thank-you. “Thanks for coming along tonight!”. Never mention a guest’s previous visit if he is with someone that you do not both know, and even then it is better to wait for him to bring it up himself.

Now for a compliment. Always give a guest a compliment. Compliment ladies on their clothes, shoes, hair, jewellery or handbag. Compliment the gentleman on his clothing, or (if you are sure it is a couple) on the beauty of the lady. Compliment a group on how attractive and fun they look. Do not worry about being “fake”. We are all fake, in different settings and with different people. I talk very differently to my mother than I do to a client, or a guest, or a pretty girl in a bar, and so do you. We are inseparable from the masks that we wear. You should find something about everyone to make a sincere compliment upon, and if you cannot, you are not looking hard enough. Don’t make a sarcastic joke or undermine your own compliment. Be sincere.
 Rapport
You do not need to like someone to have rapport with them: it is just that we tend to unconsciously develop rapport with people that we like, and who like us back. But you can develop rapport with anyone. The single largest component of rapport is observation: consciously observing what people say and do and reacting accordingly. This topic is covered brilliantly in British mentalist Derren Brown’s 2004 TV series Trick of the Mind. In series two, Brown so effectively uses targeted rapport, word choice, intonation and setting that he manages to convince a well-known actor (Simon Pegg) that his ideal present (which Brown has prepared) is a BMX bike. This despite the fact that, weeks before, Pegg had written down “leather jacket” on a piece of paper, sealed it in an envelope and carried it around in his wallet, where he must have noticed it once a day at least. At the end, Pegg is visibly flabbergasted to discover that he had written down “leather jacket”: he really, truly wants nothing more than a BMX bike. That is how powerful rapport can be. (The episode can be viewed on YouTube.)
Body Language
When I read the quote from Jerry Thomas that started this article— and it’s the very first “hint” in his Bar-Tender’s Guide— I cannot but think that JT was writing about reading and reacting to body language. Notice that he at no time mentions making great drinks or even good drinks. No, just satisfying “desires he has already watched and ascertained” in order to “acquire popularity and success.” Ol’ JT in his heyday was making the equivalent of $ 220,000 a year in today’s money, and I for one would attribute that to his skill in reading guests, not because he steeped his own bitters.
Study after study confirm that total inter-personal communication is 38 percent body language, 45 percent intonation and just 7 percent verbal, i.e. word choice. Most people do not consciously observe or adjust their body language— but I am sure you have at least once, just moments after meeting someone, made a snap judgment about whether you like him or not? That’s body language. You may not even have heard the gentleman in question speak, but you just do not like him. The chap in question might eventually get into your good graces, but he is going to have to work a lot harder than if you had liked him at first glance.
One aspect of body language is that we see much more than we think we do. Malcolm Gladwell’s great 2006 book Blink: The Power of Thinking Without Thinking explains “micro expressions”, tiny facial expressions that we make for less than a second, that cannot be differentiated by the naked eye, only in slow-motion reply on video. But our eyes do see them when they occur, and we react accordingly— but not consciously. And that’s your snap decision, which is very often the correct one (see Gerd Gigerenzer’s 2007 book Gut Feelings: The Intelligence of the Unconscious for further reading).
Body Language Precepts
1. Body language expresses how you feel, but it also influences how you feel. If a guest is asking for recommendations but is sitting there in a “closed” posture— arms and legs crossed, perhaps the head lowered and tucked in slightly— he isn’t really interested in recommendations. He might be tired, cold or maybe intimidated by you, your bar or the drinks list, but for whatever reason, he is “closed”. If you hand that guest an open menu, lean forward just a little, and talk just a bit more softly than you normally would, he will open his hands (to grab the menu) and lean forward, which will probably force him to uncross his legs. Instantly, you have created an “open” guest that cannot help but be more receptive to your suggestions. Body language both expresses and influences your feelings.
2. Body language is also language. You can no more draw reliable inferences from one posture of body language than you can by overhearing one word of a conversation. You have to follow someone for a while and establish a “baseline” of their body language in different situations before you can accurately read it. And body language is culture-specific: Scandinavians use much less, and different, body language than do, say, Spaniards. In some cultures, nodding your head means “no” while shaking it means “yes”.

3. Body language is contextual. A lady might be crossing her arms and legs, indicating a “closed” state of mind. This may be due to (a) a long day at work, so she needs to relax mindlessly, or (b) the fact that she feels cold or (c) she’s wearing a low-cut top and a short skirt. Context is all, and it must dictate your approach.
4. Body language rules. If someone is verbally saying A, but, through body language, communicating B, we will deduce he is saying B, or at the very least that he is not being honest when he says A. We often pick up on this as a “gut feeling”.  
 Rapport can be quickly established through body language by pacing. This is nothing more than, in a very general way, copying the other person’s body language, breathing rhythm, blinking rhythm, word choice and speaking rhythm. Don’t copy the other person’s moves exactly— that gets creepy quickly— but if the person you’re speaking to runs her fingers through her hair, you could scratch your neck, that sort of thing. She smiles, you smile. After a while of this you can start to match the other person’s breathing and blinking rhythm. You can even mirror word choice:
Her: “… and I was just looking at this guy, like, what did I ever see in him?” (she’s using visual words) You: “Yeah, I see what you’re saying, he must have looked like a fool. Ha ha ha!” (... and so are you, you clever thing!)
 Once you have established rapport, you can begin leading. Change your breathing, or make a movement, or change your word choice and see if the other person adjusts to follow you. If you’ve never done anything like this before, when you start to lead successfully after pacing for a while, it will be your “Whoa!” moment. You’ll have to stifle a “BU-WA-HA-HA-HA!” or two.
Words
The words you use are only 7 percent of communication but they are still important. The right words can awaken powerful memories and the accompanying emotions, all anchored by aroma and flavour memories, like Proust biting into a tea-dunked madelaine in his semi-autobiographical, seven volume novel A la Recherche du Temps Perdu [Remembrances of Things Past] (1913-1927).
It’s no coincidence that the ridiculously successful Harry Potter books contain lots and lots of descriptions of eating and drinking. And are you ready for another “duh! moment? You must listen to what people say. Not drift off, wondering what your nickname would be if you got a job with The A-Team. Not surreptitiously text-messaging. Listen. In the world of sales, it is often said that a customer will tell you how they want you to sell something to them. Here, with thanks to Derren Brown, an excellent example:
You (Bartender): “Welcome sir! Thanks for dropping by. What can I get such a good-looking young man about town like yourself tonight?”
 Guest: “I was looking for a gin and I saw your back-bar, I see you have a lot…….”
 You: “Yes, do have any favourites you like to drink?”
Guest: “Well, how about that one there in the pink neon bottle with the flashing lights on it? That looks cool!”
You (stifling a pained expression): “Well, to be quite honest, that one’s a bit, er… crap. It’s cold-compounded rubbish made by drunken chimps, ordered on consignment and sold only to gullible fools who watch more than one reality TV show per week. Would you like to try Juniperbomeateray Emerald? It’s pot-stilled Bermondsey-style with just a hint of African tree-hound carcass (and you put the bottle in the guest’s hands).
Guest (looking as if you just handed him a rotting tree-hound carcass): “Er, no, it’s OK, tell you what, I’ll have a beer…..”
 See what happened? The guest was using words that made it very clear he was only interested in how the gin looked (“ I was looking... I saw... I see... That looks...), while the all-knowing bartender had gotten past the “looks” of bottles years ago to concentrate on their inherent qualities— and failed to really listen to what the guest was saying.
In the above situation, a bartender who was better at listening could have just sold the guest the gin in the flashy bottle, or at least a gin that was a good compromise between quality and flashy packaging. Here’s how it might have gone:
Guest: “Well, how about that one there in the neon bottle with the flashing lights on it? That looks cool!”
You: “I see, I see, it IS spectacular, isn’t it? I must say, you really know your gins. When I’m looking for a gin – like you are – I always look for a good balance of a beautiful package and an absolutely delicious, well-made gin, don’t you? How about this G’Jewelarioselleouth Air Force Strength? It’s proper distilled gin and look! the bottle glows in the dark!!”
Guest: “Awesome dude! (high-fives you). Make mine a double!”
 
Intonation
 A whopping 38 percent of communication, intonation is the speed at which you speak, the emphasis you place on words, and your use of strategic pauses to get and keep the audience’s attention. It is one of the first skills that actors learn, and most of us know at least one person, actor or not, who can hold a group spellbound as he tells the most mundane of stories, or the most unfunny of jokes.

The primary exercise is to stand where a friend of yours cannot see you, and try saying a normal word (I favour “elbow”) in at least five different ways— for example, aggressively, seductively, whiny, inquisitively and bored. Get your friend to write down each time what emphasis he thinks you are putting on the words, and compare notes afterwards.

Pausing for effect, done correctly, has the audience hanging on your every word. It is used brilliantly by most politicians, who all seem to have the same media trainer. Try speaking this sentence, clearly and confidently with a one-second pause in between each line:
“It is very important indeed To know that distilling, especially double-distilling Is essential to the integrity of the spirit And we Must always demand That our spirits be double-distilled” This, of course, is nonsense. But read with confidence in a clear voice with the correct pauses, it sounds like the freakin’ Gettysburg Address.
The speed at which you speak is also important: a precept of establishing rapport— watch the Derren Brown/ Simon Pegg video again if you have not yet— is that you can overwhelm the other person into agreement with a rapidly-spoken chain of sentences. Quickly rattling off thoughts, facts, figures (politicians are excellent at this) overwhelms listeners, so much so that when you pause very slightly in your high-speed delivery and ask the other person for a yes or a no, or to do something or not to do, they will do exactly as you ask, if you have already established rapport through relaxation, pacing and leading.

                                                                    - va urma -